!

Ca de-obicei pasezi şi pasezi prost ! Nu o spun ca să reproşez ceva, sau dacă aşa ţi se pare, inseamnă că te simţi.
Acum, o arzi gen "nu-mi pasă", dar ştim cu toţii ca plângi în pernă când ajungi acasă. Presupun că e aiurea când pierzi tot ce-ai avut mai scump pentru o prostie, si prostia nu dă doi bani pentru tine.
Şi ce drăguţ, când treci pe lângă mine şi nici nu mă mai saluţi şi te-ntrebi de ce oare nu-ţi raspund la mesaje. Ce să mai vorbim noi ?! Nu suntem prieteni, nici amici, poate doar cunoştinţe.
Prieteni am destui, n-am nevoie de alţii mai ales ca tine. Situaţia-i penibilă şi nu se poate remedia. Totul e şi va ramane aşa, chiar dacă vrei sau nu.
Pfff. Mi se spune des, foarte des că sunt sarcastică, indiferentă, nepăsatoare, ciudată, imprevizibilă, că m-am schimbat, că sunt dezinteresata. Păi e normal sa fiu aşa, când "prietenii" mei mă trateaza ca pe o necunoscută.
Scriu fraze intregi şi le şterg apoi pentru ca nu-mi pot gasi cuvintele. Nu-i vorba de emoţii, ci de starea aia ciudată de nervi, când ai vrea sa spui multe dar nu prea poţi...